vineri, 28 iulie , 2017
Home » De Vazut » ȘASE ACTORI ÎN CĂUTAREA UNUI PUBLIC – VIZĂ DE CLOVN / ALIENS WITH EXTRAORDINARY SKILLS LA LEICESTER SQUARE THEATRE

ȘASE ACTORI ÎN CĂUTAREA UNUI PUBLIC – VIZĂ DE CLOVN / ALIENS WITH EXTRAORDINARY SKILLS LA LEICESTER SQUARE THEATRE

De trei ani de zile, programul Povești spuse-n românește – înființat și coordonat de Claudia Cîrlig – aduce în Londra spectacole de teatru românești atent selecționate, cu succes la public. Reușita demersului a convins-o pe Claudia să mai spargă o dată gheața și să producă primul spectacol românesc 100% pe o scenă britanică. Zis și făcut: a organizat un concurs de proiecte, l-a ales pe cel mai ofertant și rezultatul e la un pas de a se materializa. S-a găsit regizoarea Mara Lubens și textul Savianei Stănescu Viză de Clown / Aliens with Extraordinary Skills (scris în engleză și tradus de Iulia Popovici), apoi șase actori talentați care locuiesc și lucrează în Marea Britanie: Elena Harding, Olivia Popică, Vlad Troncea, Maria Alexe, Andrei Gliga și Alin Bălășcan. Cum artă se poate face din inspirație și pasiune, dar fără buget, nu prea se dezvoltă, s-a inițiat o campanie de crowdfunding prin care toți cei interesați să vadă proiectul ajuns pe scenă (și să contribuie, astfel, la o premieră în dublu sens) au putut dona, după generozitate și posibilități. S-au strâns în cele din urmă £1850. Premiera va avea loc sâmbătă 19 martie, orele 15.00, la Leicester Square Theatre/Lounge, cu casa închisă. Cei care n-au avut norocul să prindă un bilet la spectacol vor avea ocazia să îl vadă în reprezentații ulterioare care vor fi anunțate pe pagina de Facebook a programului Povești spuse-n românește. Până atunci, vă invit să le cunoașteți pe regizoarea Mara Lubens și pe actrița Elena Harding. Mai întâi, aici, în cuvinte; mai apoi, pe scenă, în joc.

 

MARA LUBENS

Mara Lubens

Foto credit: Pete Blakemore

 

Andrei Vornicu: Cine ești tu, Mara? Spune-mi câte ceva despre traseul tău profesional. Ai studiat film. Cum ai ajuns la teatru?

Mara Lubens: M-am născut în București, unde am locuit până la 18 ani, când m-am mutat în Marea Britanie pentru a studia Film, Radio and Television la Canterbury Christ Church University. Am studiat doi ani în Canterbury și un an în Budapesta. După ce am terminat facultatea, m-am întors în București, unde am avut oportunitatea să lucrez cu mari regizori români. Primul meu film și primul contact cu industria filmului în România a fost Toată lumea din familia noastră, în regia lui Radu Jude. Așa am început să lucrez ca asistent de regie și, din proiect în proiect, au trecut aproape doi ani. Am lucrat cu regizorii Mike Elliott, Dominik Graf și Călin Netzer. În România mi-am început și cariera de regizor, cu producătorii Valentino și Izabela Rudol, făcând reclame, videoclipuri și scurt-metraje. În 2014 m-am mutat în Londra.

În teatru am ajuns dintr-o întâmplare: am lucrat cu Claudia Cîrlig la câteva dintre spectacolele Povești spuse-n românește și am aplicat împreună cu Elena Harding la concursul pe care l-a organizat pentru această nouă producție. Momentul în care am aflat că proiectul nostru, Aliens With Extraordinary Skills, a câștigat, a fost o foarte plăcută surpriză.

 

A.V.: De unde a plecat povestea cu spectacolul? A fost ideea ta sau a Claudiei Cîrlig?

M.L.: Aliens With Extraordinary Skills de Saviana Stănescu este un proiect despre care vorbisem cu Elena de mai bine de un an și o piesă care mi-a rămas în suflet de atunci. Când am aflat de concursul pe care îl organiza Claudia m-am gândit imediat că ar fi o șansă de a aduce piesa și la Londra, după ce s-a jucat în New York, Mexic și în București.

 

A.V.: Cum ți-ai alcătuit distribuția? Ai dat sfară-n Londra că îți cauți actori sau îi știai dinainte?

M.L.: Am organizat un casting pe baza căruia am ales distribuția. A fost minunat să cunosc cu această ocazie actori români stabiliți aici și a fost, totodată, încă o confirmare a faptului că există în comunitatea de români din Londra o bogată resursă de talent. Pe o parte dintre actori îi cunoșteam deja, dar nu mai lucraserăm niciodată împreună.

 

A.V.: Piesa tratează problematica emigrării. Deduc că e o temă care te interesează în mod deosebit.

M.L.: Tema emigrării este una cu care rezonez prin prisma experiențelor personale, dar în același timp este o temă foarte actuală, care ne afectează pe toți și care conturează lumea în care trăim. În New York și în Londra există un univers de culturi cu care intrăm în contact în fiecare zi și din care înțelegem atât de puțin. Este o temă despre care se vorbește mult și în presă și în general, dar a cărei valoare emoțională este în creștere. Textul Savianei tratează această temă dintr-o perspectivă sinceră, autentică, plină de umor și candoare.

 

A.V.: Crezi că așa-numita comunitate românească din Anglia e suficient de coagulată ca să constituie un public pentru spectacolele românești?

M.L.: Lucrând cu Claudia la Povești spuse-n românește am descoperit că experiența de a merge la teatru este ușor diferită de cea de a merge la teatru românesc întrucât intervine elementul de nostalgie – de a intra în contact cu comunitatea, de a auzi limba română. De aceea simt că este o energie foarte specială în publicul românesc de aici. Sper ca această piesă să fie un prim pas spre dezvoltarea scenei culturale a comunității românești, la formarea și dezvoltarea unui public iubitor de teatru.

 

A.V.: Care crezi că sunt șansele să ai spectatori cu sala plină sau aproape plină pentru, hai să zicem, șase reprezentații?

M.L.: Am avut până acum surprize foarte plăcute și un interes neașteptat în acest proiect. Le mulțumesc tuturor celor care au sprijinit campania și care au ajutat acest proiect să se întâmple. E un proiect pilot și de aceea sper ca publicul să popularizeze piesa și mesajul ei în mediul în care lucrează și în mediul în care trăiește.

 

A.V.: Care ți s-a părut cea mai mare dificultate pe care ai întâmpinat-o făcând acest proiect?

M.L.: Sunt dificultăți inerente începutului: faptul că este primul proiect de acest gen, faptul că mergem pe o cale nebătută, faptul că spectacolul este în limba română. Pe de o parte este un sprijin, pe de altă parte expunerea este ușor limitată. Ne dorim ca următorul pas să fie reprezentații și în limba engleză.

IMG_1423

 

IMG_1455

 

IMG_1530

 

IMG_1536

Foto credit: Echipa Aliens with Extraordinary Skills

 

ELENA HARDING

Elena Harding

Foto credit: Niki Bruckner

 

Andrei Vornicu: Povestește-ne puțin despre traseul tău profesional.

Elena Harding: Traseul meu a început la Iași, la Facultatea de Litere, încă din anul întâi, cu un curs de an intitulat pur și simplu William Shakespeare, a continuat în anul doi cu George Bernard Shaw și Oscar Wilde, și a culminat cu un alt curs de an în Dramaturgie Americană, în anul patru. Așa am prins microbul teatrului. La București am urmat cursuri de voce și canto, în particular, cu doamna profesoară Sorina Creangă, iar mai apoi m-am mutat la Londra, unde am studiat actoria. Așadar, traseul meu profesional a fost până acum: Iași – București – Londra. Cu scurte escale la Moscova, Paris și Los Angeles.

 

A.V.: Cum e să fii actriță româncă la Londra?

E.H.: Foarte bine. Londra e un oraș în care întâlnești zilnic oameni din culturi diverse, cu pregătiri diferite, nivel de experiență variat. Îmi place că sunt româncă, îmi dă o culoare aparte în peisajul acesta, deși, sincer vorbind, nevorbind engleza cu accent străin, sunt mai mult selecționată pentru roluri englezești sau europene. Așa că vă puteți imagina cât de încântată sunt să joc într-un proiect românesc la Londra. E o experiență specială să (te) joci în limba maternă. Mă simt mult mai conectată prin intermediul proiectului acesta la comunitatea de români de aici și impresionată de setea de teatru românesc a celor care s-au stabilit aici. Sper, alături de colegii mei din piesă și de regizoarea Mara Lubens, să le dăruim celor care vin la spectacol o oră și jumătate în care să se simtă acasă, să râdă și să își amintească poate cu jovialitate de propriile lor eforturi de a se așeza într-un spațiu cultural nou, pentru unii, poate, proaspete în memorie, pentru alții, uitate deja.

 

A.V.: Joci în prezent în primul spectacol de teatru românesc din Londra. E dificil să pătrunzi în spațiul teatral britanic venind din exterior?

E.H.: Cred că în orice meserie e dificil de pătruns. Dar dacă îți alegi meseria cu sufletul, efortul, munca, perseverența și energia necesară sunt cumva mai ușor de găsit. Are Bob, personajul jucat de Andrei Gliga în Aliens with Extraordinary Skills, o teorie foarte frumoasă cu referire la aspectul ăsta. O să aflați când veniți la piesă la ce anume mă refer…

 

A.V.: Care e, în linii mari, povestea personajului tău și raportul acestuia cu celelalte personaje?

E.H.: Personajul pe care îl joc se numește Nadia Sacharov. Ca majoritatea emigranților, Nadia e într-o ușoară derută, aflată într-un spațiu cultural nou al cărei structuri nu le cunoaște îndeajuns de bine. Descoperă că oamenii în care a avut încredere deplină au înșelat-o și pierde nu doar câteva mii bune de dolari dați pe viza O1 – Alien with Extraordinary Skills, viza care în America îți dă dreptul de muncă, dar mai ales, statutul de emigrant legal în Statele Unite ale Americii. Și de aici începe zbaterea ei de a găsi o metodă de a-și rezolva situația. Nadia este o victimă care decide să fie activă și să încerce tot ce îi stă în puteri ca să reușească. Și, ca în cele mai multe situații dificile, soluția vine de unde nici nu se aștepta. Prea puțin învățată să se descurce de una singură, la începutul piesei Nadia se bizuie pe colegul ei, Borat (Vlad Troncea). Sunt amândoi clovni profesioniști și se știu de ani buni. Sunt aproape ca frații. Borat a lucrat pentru afacerea de familie a tatălui Nadiei, Clovnii Sacharov, în Republica Moldova. Părinții Nadiei au murit într-un accident de mașină. Întoarcerea acasă ar însemna pentru ea să trăiască zi de zi cu realitatea dureroasă a golului imens lăsat de moartea lor neașteptată. De aceea alege să lupte să rămână în America. La urma-urmei, ăsta fusese visul tatălui ei: „Ce și-ar fi dorit el să ajungă aici, să le arate el americanilor ce e aia un clovn.“. Nadia trăiește un vis prin care împlinește dorința tatălui ei și în călătoria prin New York întâlnește oameni care o ajută să crească și să își găsească locul. Lupita, colega ei de apartament (Olivia Popică), devine un fel de soră pentru ea. Cum altfel? E și ea o emigrantă, din Republica Dominicană. Și una de la care Nadia are multe de învățat. Dar principalul motiv al admirației pe care i-o poartă stă în statutul legal al Lupitei, precum și în hotărârea puternică de a-și urma visul. Nadia se înconjoară de oameni care îi arată că „totul e posibil“. Bob (Andrei Gliga) este singurul „băștinaș“ în peisajul piesei. Fără o „agendă“ anume, și ca urmare a unei experiențe traumatizante a Nadiei, chimia dintre cei doi se transformă într-o soluție. Iubirea este calea spre fericire: „Dacă ăsta-i un vis, nu vreau să mă trezesc.“.

Mai există două personaje onirice  Ins 1 și Ins 2  jucate de Maria Alexe și Alin Bălășcan. Ele reprezintă dialogul interior din mintea Nadiei. Prin intermediul lor publicul află ce gândește personajul și ce mustrări de conștiință își face.

 

A.V.: Ai un model de regizor ideal? Dar de partener de scenă?

E.H.: Nu cred în idealuri. Cred în comunicare, generozitate, candoare și dorința tuturor celor care se dedică unui proiect de a da tot ce au ei mai bun, de a lucra în echipă și de a face proiectul să vibreze la nota cea mai potrivită posibilă. Nu e vorba de orgolii, ci de cum facem cu toții să ne punem în slujba mesajului unei piese în așa fel încât dacă autorul piesei ar sta în sală ar avea senzația că redescoperă ce a scris.
Idealul de parteneri de scenă? Toți cei cinci actori care îmi sunt colegi în piesa Aliens with Extraordinary Skills. E o încântare să facem împreună călătoria asta în America. Plus că iubesc nespus de mult New York-ul.

 

A.V.: Care e diferența sau care sunt diferențele fundamentale dintre teatrul britanic și cel românesc, din punctul tău de vedere?

E.H.: Diferențele nu există decât la nivel cerebral, dacă disecăm tehnicile și abordările. Ce vreau să spun este că există diferențe de formă, pentru că fondul rămâne același și în România și în Anglia, pentru toți actorii: de a dărui cu generozitate, a rupe monotonia vieții cotidiene, a aduce un zâmbet pe buze sau o lacrimă pe obraz (de cele mai multe ori cathartică), sau, pur și simplu, de a transmite celorlalți că nu sunt singuri.

 

Echipa

Dramaturgie: Saviana Stănescu

Producător: Claudia Cîrlig pentru Povești spuse-n românește

Regie: Mara Lubens

Asistent regie: Armine Vosganian

Traducere: Iulia Popovici

Scenografie: Ioana Curelea

Muzică: Ciprian Iacob

Consultant tehnic: Leo Băcică

Nadia: Elena Harding

Lupita: Olivia Popică

Borat: Vlad Troncea

Bob: Andrei Gliga

Ins 1: Maria Alexe

Ins 2: Alin Bălășcan

Check Also

Teatru de păpuși: PĂDUREA FERMECATĂ, 12&13 Martie, 12.30pm

Gazeta Românească are onoarea de a vă invita la teatru pe cei mici, în cadrul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *