sâmbătă, 18 noiembrie , 2017
Home » Din Comunitate » Îți respect prostia, nu-mi insulta inteligența. Doar o vorbă să-ți mai spun, Pitzi

Îți respect prostia, nu-mi insulta inteligența. Doar o vorbă să-ți mai spun, Pitzi

Pitzi, eu știu să îmi fac update la bibliotecă, nu la garderobă. Nu prea (deloc!) avem subiecte în comun. Și mă doare, recunosc că mă doare, drept în cartea aia pe care o ții de vreo doi ani pe post de opritor la ușă. Si mai știu că sunt inadaptată pentru că nu mă interesează care gel de unghii e mai “la modă” sau care monden a mai născocit vreo super aventură amoroasă sau conspirativă. Tu mă vezi nebună și îmbătrânind înconjurată de cărți, izolată și morocănoasă, că de, cică “nu prea știi despre ce ai putea vorbi cu mine”.…

User Rating: 4.65 ( 1 votes)

Pitzi, eu știu să îmi fac update la bibliotecă, nu la garderobă. Nu prea (deloc!) avem subiecte în comun. Și mă doare, recunosc că mă doare, drept în cartea aia pe care o ții de vreo doi ani pe post de opritor la ușă. Si mai știu că sunt inadaptată pentru că nu mă interesează care gel de unghii e mai “la modă” sau care monden a mai născocit vreo super aventură amoroasă sau conspirativă.
Tu mă vezi nebună și îmbătrânind înconjurată de cărți, izolată și morocănoasă, că de, cică “nu prea știi despre ce ai putea vorbi cu mine”. Oare dacă aș fi înconjurată de tigăi și retete culinare, s-ar putea vorbi mai ușor cu mine? Dacă s-ar prăbuși trend-urile și brand-urile peste mine aș fi accesibilă? Daca aș bea cafeaua discutând despre alții sau pisicindu-mă m-aș încadra în normalitate?
Eu nu cred că oamenii cu care nu am subiecte comune de discutat sunt nebuni. Cred că, pur și simplu, nu suntem pe aceeași lungime de undă și asta mă face să fiu mai rezervată în a discuta cu privire la subiectele care îmi fac mie plăcere. Nevoile noastre diferă. Ce rost are să vorbesc cu pasiune despre lucruri pe care alții le iau în râs? Nu vreau să conving pe nimeni că e mai plăcut să citesc o carte decât să dezbat tendințele modei, că mă relaxează să mă uit ore în șir la tablouri, să mă las purtată de clulori, și umbre, și lumini în loc să dezbat show-uri de televiziune.
Pe când, să fii pițipoancă e mult mai ușor să comunici ceva – arăți! Eventual cu degetul dacă nu ai cuvinte la purtator!
Chiar dacă e vorba de comunicare greoaie și deficientă atunci când te exprimi verbal sau în scris, îți sunt suficiente câteva litere și multe, multe emoticoane că oricum are grijă facebook-ul de cum te simți (mai ales când scrii “feeling smart”). Esența se transmite în puține cuvinte, repet, unele litere sunt suficiente pentru că tu știi că nu ai nevoie să citești literatură pentru a te exprima. Nivelul atins de tine este, evident, superior și adaptat acestui secol. Eu vreau să arăt ce simt, vorbind despre fiecare secundă în sute de cuvinte. Vreau să întreb și să răspund, vreau să spun, din prea plinul meu. La ce bun? E plin de talk-show-uri la TV și de oameni care spun doar ceea ce vrei să auzi.
Pitzi, tu ai un simț de conservare atât de bine dezvoltat încât nimic nu te tulbura. Tu poți da lecții importante despre dragostea de sine, în exces, e adevărat, dar măcar știi clar să te pui pe primul plan și să îți atingi scopurile. Și mai ești și bună nogociatoare: știi exact când și ce compromis să faci pentru a obține ceea ce vrei. Principiile tale sunt variabile! Asadar Pitzi, ești deșteaptă!
Eu visez, visez mii de vise și trăiesc zeci de vieți. Iubesc și sufar, am onoare sau sunt lașă, complotez sau merg cu fruntea sus, ca la final, la finalul cărții – ca să înțelegi – să fiu fericită. Fericită (noțiune relativă și discutabilă în funcție de abordare) sunt și în viața de zi cu zi, în viața mea, pe care o trăiesc ad literam, dar viețile din fiecare din cărți sunt viețile pe care poate le-am trăit cândva, sau pe care nu le voi trăi niciodată decât așa, sorbind cuvinte.
Pitzi, tu ești clar mai fericită pentru că e mai ușor să satisfaci o nevoie materială decât una spirituală. Un parfum, un pantof, o rochiță, o plimbare, rasplătite de cele mai multe ori prin tăcere (vital e să taci!) și conformare (“sigur, ursulețul meu”, “da, guguștiucul mei pupicicăesc”, “bine, corcudușul meu iubițicuțeluș de care este”) satisfac nevoile și aduc fericirea în viața ta.
Cărțile te provoacă, te răscolesc, te dărâmă ca apoi să te ridice, te dor, te alină și te țin în brațe. Ele nu suplinesc prezența fizică a unui bărbat dar sigur mângăie rănile lor sau alina dorul, așteptarea.
Și cel mai mare atu al tău, Pitzi, este că tu nu ai opinii, iar dacă le ai, sunt la fel ca ale lui. Opinii diferite ai doar cu privire la cei pe care 5 minute îi perii ca apoi 5 ore să le dezbați existența, fie că ești în temă sau nu cu viața lor; întotdeauna “ceilalți” fiind cei care sunt “sub nivelul tău” că doar deh!, vorba ta, Pitzi: “uita-te, fată, la mine, cum arăt!” (și arăți la toată lumea, cât altruism!).
Iartă-mă, Pitzi, că am părul blond dar nu sunt blondă!
Fă-mă să îmi fie dor de tine în timp ce o să mă afund în toate “plicticoșeniile” lumii mele în care arta nu înseamna design-ul de pe unghii sau poșeta “Happy Meal” de la Moschino! Așa că, Pitzi, “Hai, pa, că pleacă gara!”

PIȚIPOANCĂ, pitipoance, s.f. 1. Persoană de gen feminin care se distinge printr-un comportament ostentativ, vulgar, și prin superficialitate; deseori o pițipoancă poate fi regasită în poze indecente pe internet prin care speră să fie remarcată. Respectiv cuvantului cocalar pentru genul masculin. (conform http://www.dex-online.info/dex/pitipoanca/)
pițipoancă, pițipoance s. f. tânără ușuratică. (conform http://dexonline.ro/definitie)

Autor: Georgiana Martincu

Sursa: http://www.imidacuvirgula.com/?author=2

 

Check Also

Un ţigan bogat din Bucureşti a dat şpagă la MApN să treacă defilarea şi pe la nunta lui

Defilarea de anul acesta nu a trecut pe la Arcul de Triumf, dar asta nu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *